Judeţul Tulcea, ocupă jumătatea nordică a provinciei istorice Dobrogea, situată în extremitatea sud-estică a României. Înconjurat din trei părţi de apă, se învecinează la vest cu judeţele Brăila şi Galaţi, la nord cu Ucraina prin graniţa naturală Dunărea, la est cu Marea Neagră, având hotar terestru doar la sud, cu judeţul Constanţa.

Relieful judetului cuprinde, de asemenea, Horstul Dobrogean, rest al cutarilor hercinice, care se prezintă ca un platou tipic, ce determină existenţa a trei zone biogeografice: stepa, pădurea de stepă şi pădurea. Descoperirile arheologice de pe teritoriul judeţului Tulcea au pus în lumina urme de locuire cu o vechime de cca. 110.000 ani. Pe harta arheologică a judeţului, vestigiile culturilor Hamangia, Gumelniţa şi traco-dacică, ale cetăţilor geto-dacice şi marilor construcţii edilitare romane oferă importante mărturii documentare ale vieţii materiale şi spirituale pe aceste meleaguri.

Trasee turistice – vezi și obiective

  • Chilia Veche sat Tatanir – Delta Dunării – Dunăre (Chilia), Dunăre (Tătaru), Tatanir (lac) – grind neinundabil cultivat agricol, Tatanir (lac) legat de canalul Pardina prin gârla Gotca (lacul Tătaru), Tătaru – braţ Dunăre desprins din Braţul Chilia;
  • Chilia Veche – comuna – Delta Dunării/Dunare (Chilia) la confluenţa cu Dunărea (Tătaru) – Cetatea Chilia-sec.10, grind neinundabil cultivat agricol;
  • Tulcea – Canalul Stipoc – Chilia Veche – Tulcea;

Traseul reprezintă o variantă a drumului către localitatea Chilia Veche. La ducere, traseul străbate Braţul Tulcea, canalele Mila 36, Sireasa, Şontea, Războiniţa, Stipoc şi Pardina. Pe canalul Războiniţa, traseul se îndreaptă spre nordul Deltei Dunării spre Canalul Stipoc şi apoi pe Canalul Pardina până la Chilia Veche. Drumul de întoarcere se face pe braţul Chilia până la Tulcea.

  • Chilia Veche – Canalul Sulimanca – Lacul Matiţa – Canalul Rădăcinoasele – Chilia Veche.

Traseul porneşte din Chilia Veche şi urmează braţul Chilia, continuând pe braţul Cernovca, circa 15 km, dealungul limitei nordice a zonei strict protejate Roşca – Buhaiova, până la confluenţa cu canalul Sulimanca, prin care se intră în complex. Traseul urmăreşte canalul Sulimanca pe lângă limita estică a Zonei Strict Protejate şi pătrunde, succesiv, în lacurile Merheiul Mic, Merheiul Mare, Matiţa şi Babina. Ieşirea din complex se face prin nord – vestul Lacului Babina prin canalul Rădăcinoasele continuând pe canalul Pardina printre câmpul Chiliei, cea mai înaltă “câmpie” a Deltei Dunării şi amenajarea agricolă Pardina, cea mai mare zonă îndiguită şi desecată din Rezervaţie, până în Chilia Veche.

  • Traseul turistic Tulcea – Chilia Veche pe ruta: mun. Tulcea – canalele: Mila 36 – Sireasa – Sontea – Razboinita – Stipoc – Pardina – localitatea Chilia Veche.

Comuna Chilia Veche este situată în nordul judeţului Tulcea, în extremitatea nordică a Deltei Dunării pe malul drept al Braţului Chilia la graniţa cu statul Ucraina. Distanţa Tulcea-Chilia Veche este de 66 de km. Legătura cu comuna se realizează, pe apă cu ajutorul unui bac sau pe uscat, de-a lungul braţului Chilia.

Comuna Chilia Veche cuprinde patru localităţi: Chilia Veche – centru de comună, Tatanir, Câşliţa şi Ostrovul Tătaru.

Comuna Chilia Veche are o istorie care se pierde în negura timpului. Aici, cu circa 2500 de ani în urmă, negustorii greci îşi aveu comunitatea lor numită Achilea. Cercetările arheologice au relevat doi tumuli funerari în punctul “Ciorticut” aliniament situat la sud-est de Chilia Veche. Datorită aşezării sale strate-gice şi importanţei sale comerciale, cetatea Chilia Veche a jucat un rol important în Evul Mediu fiind fortificată de Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara şi de Ştefan cel Mare.

Comuna Chilia Veche este delimitată de următoarele teritorii comunale:

  • la Nord – braţul Chilia, limita frontierei de stat cu Ucraina,
  • la Vest – teritoriul administrativ al comunei Pardina;
  • la Sud – teritoriul administrativ al comunelor Crişan şi Maliuc;
  • la Est – teritoriul administrativ al comunei Rosetti.

Legătura cu comuna se realizează:

-pe apa – cu ajutorul unui bac

-pe uscat – de-a lungul braţului Chilia.

In prezent, ca ocupatii, alaturi de piscicultura, agicultura, cu cele doua ramuri de baza: cultura plantelor si cresterea animalelor, este un alt domeniu in care isi desfasoara activitatea un numar destul de mare al locuitorilor comunei Chilia Veche. Se cresc: ovine, porcine, pasari de curte. Activitatile agricole se desfasoara cu preponderenta in gospodariile locuitorilor, in sistem individual. Turismul si agroturismul sunt doua oportunitati inca in dezvoltare.

Turism

Pe teritoriul sau în apropierea comunei se găsesc rezervaţiile naturale (16 la număr) cu caracteristice morfohidrografice specifice şi cu originală floră şi faună:

Rezervaţia Roşca-Buhaiova-Hrecisca are 15.400 ha si se găseşte în jurul lacului Matiţa, între grindurile Letea şi Chilia. Tot aici se află pădurea Letea, unică în Europa, cu sleauri de silvostepă, cu stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător şi plante agăţătoare.

Rezervaţia Perişăr-Zătoanele are 14.200 ha si este situata în estul lacului Dranov la sud de Sf. Gheorghe. Aici cuibăresc cele mai multe lebede si pelicani creţi.

Rezervaţia Periteaca-Leahovam are 3900 ha si este situată în complexul lagunar Razehu-Sinoe, pe grinduri nisipoase. Este cea mai populată regiune cu păsări de coastă. La fel de interesante sunt şi celelalte rezervaţii: Caraorman, Popina, Uzlina, Grindul Lupilor şi altele.

Climă

Comuna are o climă continentală:

  • veri fierbinţi cu precipitaţii slabe;
  • ierni nu prea reci cu viscole puternice;
  • temperatura medie anuală 12 °C;
  • cantitatea medie anuala de precipitaţii fiind 367mm.

Vechea cetate de margine de ţară – Chilia – a avut în trecutul îndepărtat o viaţă înfloritoare. Denumirea de Licostomo adică “gura lupului” s-ar părea că vine de la locul unde canalul Tătaru se uneşte cu braţul Chilia. Intrarea pe acest canal în port era destul de primejdioasă pentru negustorii greci şi corăbiile lor. Românii au botezat-o Achilea, semn că era o aşezare destul de mare, iar pe vremea ocupaţiei turceşti, localitatea purta denumirea de ESKIL-KALE.

Pe locul numit Selesce s-au găsit lulele de lut ars, oale, cioburi de farfurii şi străchini, diferite monede, gropi arse unde se depozitau cerealele şi altele. Acestea dovedesc că la începuturile sale localitatea Chilia Veche nu se afla pe locul de azi, ci mult mai la sud pe malul canalului Chilia – Batag.

Selesce este deci vatra veche a acestei localităţi. Urmele care se observă vorbesc despre existenţa pe aceste locuri a unei cetăţi genoveze. Se observă doar şanţurile de apărare a cetăţii şi intrarea de la bifurcaţia canalului Chilia– Batag şi Tătaru. Faptul ca cetatea genoveză a existat vorbesc şi documentele din perioada de domnie a lui Dobratici (sec. al XIV-lea) şi luptele acestuia cu genovezii. La Chilia Veche îi întâlnim pe genovezi în anul 1359, stăpânind cu garnizoanele lor, interzicând veneţienilor să participe la comerţul cu grâne.

În a doua jumătate a sec. al XIV-lea, Ţara Românească este în plină expansiune în Dobrogea. Mircea cel Bătrân (1306-1387) a stăpânit ţara despotului Dobratici, cucerind printre altele portul genovez Chilia (Licostomo), precum şi toată regiunea de la gura Chiliei. Aceasta pentru a avea ieşire la mare şi pentru a feri ţara de încercuirea otomană. Până în 1465, Chilia Veche intră în componenţa statului feudal Ţara Românească, când datorită aşezării sale strategice şi importanţei sale comerciale este cucerită de domnul Moldovei Ştefan Cel Mare. Din 1484 Chilia Veche ca şi Chilia Nouă au stat sub stăpânirea turcilor până în 1812 când Chilia Nouă şi cu Basarabia trec sub stăpânirea rusească. La 12 septembrie 1818 Chilia Veche revine în stăpânire turcească. Prin Tratatul de la Adrianopol din 1823, ruşii îşi întind hotarele peste Deltă până la Tulcea. Stăpânirea rusească asupra Chiliei Vechi durează până la Tratatul de la Paris din 1856. De atunci sudul Basarabiei şi Chilia Nouă trec la Moldova iar Chilia Veche cade în stăpânirea turcilor. Chilia, al cărei nume apare prima dată în scrierile lui Constantin Porfirogenetul, a jucat un rol comercial important în tot Evul Mediu. Mircea Cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ştefan Cel Mare au acordat o atenţie deosebită întăririi şi apărării acestei cetăţi cucerită în 1484 de turci care o vor numi ESKIL KILI şi care îi vor dezvolta funcţia piscicolă (după cum rezultă din informaţiile lui Evlia Celebi din sec. al XVII-lea). În urma războiului din 1877-1878 când România îşi cucereşte independenţa de stat se restabileşte autoritatea statului român asupra Dobrogei şi deci şi asupra Deltei Dunării. După această perioadă oraşul comercial de altă dată seamănă mai mult cu un sat.